Un monument cu origini medievale
Biserica din Ampoița este un monument cu origini medievale, aflat în conservare, restaurare și refuncționalizare, pe baza studiilor istorice, arhitecturale și arheologice realizate în ultimii ani.
Satul Ampoița (comuna Meteș) este așezat pe Valea Ampoiului, la cca 12 km de Alba Iulia, într‑o zonă colinară pre‑montană din sud‑estul Munților Apuseni, marcată prin „Calcarele Ampoiței” şi „Piatra Boului”, două formațiuni stâncoase grandioase. Venind dinspre drumul principal, casele se desfășoară în principal pe malurile râului, dar partea mai veche se află, probabil, în partea de nord‑vest, urcând ușor pe versant, având ca element central nucleul religios, format din biserică și cimitir.
Tradiția locală și urmele mai multor epoci
Tradiția locală păstrează memoria unui așezământ monastic în apropierea satului, într‑o pădure, care ar putea corespunde cu toponimele „Dealul Bisericii” și „Vârful Popii” la poalele cărora se află Ansamblul Bisericii Ortodoxe „Cuvioasa Paraschiva“ din satul Ampoița, care păstrează urme din mai multe epoci, ca într-un album de istorie al comunității. Începuturile ansamblului se leagă de sfârșitul secolul al XIII-lea, deci Biserica din Ampoița face parte din grupul destul de restrâns al bisericilor ortodoxe cu origini medievale din județul Alba.
Împreună, Biserica și cimitirul spun aceeași poveste: continuitate. În Lista Monumentelor Istorice, ansamblul era datat în general în sec. XVII–XIX. Cercetările din ultimii ani au schimbat această perspectivă și indică o origine în jurul anului 1300. Biserica devine un reper rar, care leagă satul Ampoița de începutul secolului al XIV-lea, nu doar de epoca modernă.
Etapele construcției
Ultimele cercetări arată că monumentul a evoluat în cel puțin patru etape constructive, de la final de sec. XIII / început de sec. XIV până în sec. XIX. Altfel spus, o biserică de dimensiuni modeste a fost completată, adaptată și întărită în timp.
În zilele noastre, Biserica are aproximativ 17,85 m lungime și 7,45 m lățime, cu altar, naos și pronaos, plus un turn-clopotniță pe latura sudică (adăugat ulterior).
Zidăria este în principal din piatră, cu zone de cărămidă, iar aceste diferențe ajută la înțelegerea etapelor de construcție.
Cercetătorii au identificat spolii romanice din piatră, reutilizate în zidărie, care păstrează fragmente pictate (linii roșii), unele pe suport de frescă, altele aplicate direct pe piatră. Rezultatul este o dovadă concretă a unei faze timpurii și un argument pentru datarea în jurul anului 1300.
„Miezul” medieval al Bisericii impune o atenție și mai sporită, astfel încât intervențiile restauratorilor să-l protejeze, nu să îl acopere.
Documentarea picturii și cercetarea arheologică
Sunt documentate cel puțin două etape importante de pictare: una medievală și una în secolul al XVIII-lea, atât la interior cât și la exterior. Prin sondaje și analize, pictura a fost identificată și descrisă pentru a fi conservată corect. Rezultatul este o valoare dublă: Biserica spune o poveste prin arhitectură, dar și prin stratul artistic care a rămas, parțial, „sub tencuială”.
În anii 2021 și 2025, s-a realizat cercetarea arheologică preventivă, în exterior cât și interior, această operațiune a scos la lumină fundațiile primei biserici medievale de mici dimensiuni, care a fost integrată pe parcursul epocilor istorice în cea pe care o vedem astăzi și arată că vorbim de un loc folosit și respectat continuu, generație după generație. Acum putem afirma că acea primă biserică avea aproximativ șapte metri lungime și un altar cu absidă semicirculară. Cimitirul păstrează cruci vechi (piatră, lemn, fier forjat) cu inscripții din sec. XVIII–XX.
Ce se întâmplă prin proiectul de față cu biserica?
Scopul urmărit prin proiectul „RESTAURAREA ȘI REVITALIZAREA ANSAMBLULUI BISERICII ORTODOXE „CUVIOASA PARASCHIVA” DIN SAT AMPOIȚA, COM. METEȘ, JUD. ALBA, ÎN CONTEXTUL CONTRIBUȚIEI PATRIMONIULUI, CULTURII ȘI COMUNITĂȚII LOCALE LA DEZVOLTAREA ECONOMICĂ A INCLUZIUNII ȘI INOVĂRII SOCIALE ÎN REGIUNEA CENTRU“ este dublu: protejarea autenticității monumentului (zidărie, pictură, piese de piatră și lemn) și o punere în valoare responsabilă, fără a pierde caracterul sacru al locului.
Prin acest proiect, avem șansa nu doar să conservăm o moștenire prețioasă, ci să o redăm comunității și generațiilor viitoare într-o formă demnă, modernă și accesibilă. Restaurarea Bisericii va însemna mai mult decât lucrări fizice – va însemna revigorarea spiritului comunitar, atragerea de vizitatori, crearea de oportunități și, poate cel mai important, reafirmarea identității noastre locale.